Foști soți

Trebuie ca foștii soți să suporte întotdeauna în mod proporțional costurile universității private a copilului lor?
FIRMA DE AVOCATURĂ

Foști soți

În Ordonanța nr. 447/21 din 13 ianuarie 2021, Curtea de Casație s-a referit la dreptul unui părinte care a efectuat o cheltuială extraordinară pentru copilul său de a solicita o rambursare în mod proporțional de la celălalt părinte.

În cazul de față, hotărârea de divorț prevedea că părinții vor suporta fiecare 50% din cheltuielile medicale ale copilului (inclusiv cele pentru vizite private), fără niciun acord, dar nu era prevăzut nimic pentru cheltuielile școlare.

Prin urmare, a apărut un litigiu între foștii soți atunci când mama, după ce a plătit taxele universitare private ale fiicei sale adulte, i-a cerut fostului soț să plătească 50% din taxe, ceea ce acesta a refuzat.

În fața refuzului fostului soț de a-i rambursa cheltuielile, femeia a introdus o acțiune în încetare în instanță pentru a-și recupera datoria.

După ce a primit notificarea hotărârii de dare în plată, bărbatul a depus o contestație, susținând că nu i se datorează nimic, întrucât, neexistând nicio prevedere în hotărârea de divorț, doar taxele școlare pentru școlile publice nu necesitau un acord prealabil (și ar fi fost suportate de părinți în proporție de 50% fiecare), în timp ce cele pentru școlile publice ar fi trebuit să fie convenite în prealabil.

Tribunalul de Primă Instanță a admis opoziția tatălui, iar Curtea de Apel, în fața căreia mama, care nu a avut câștig de cauză, a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță.

În ambele cazuri, s-a hotărât că fostul soț nu trebuia să plătească nicio sumă, deoarece cheltuielile pentru universitatea privată nu fuseseră convenite.

Prinurmare, mama a formulat recurs la Curtea de Casație, susținând că judecătorii din prima și a doua instanțăau încălcat articolul 147 din Codul civil privind obligația de întreținere, educare și instruire a copilului.

Cu toate acestea, judecătorii au considerat că recursul este nefondat și, în schimb, au considerat că deciziile tribunalului și ale curții de apel sunt corecte.

Curtea Supremă a afirmat că hotărârile pronunțate în primele două grade de jurisdicție nu au încălcat în niciun fel preceptele prevăzute la articolul 147 din Codul civil: hotărârile au stabilit pur și simplu că tatăl nu trebuia să contribuie la plata taxelor universitare private ale fiicei sale, deoarece, din moment ce în hotărârea de divorț nu existau prevederi referitoare la taxele școlare, astfel de cheltuieli ar fi trebuit să fie convenite, iar acordul ar fi trebuit să fie încheiat nu între foștii soți, ci între fiica majoră și tatăl ei.

Prin ordonanța în cauză, Curtea Supremă a oferit, prin urmare, indicații importante cu privire la alocarea cheltuielilor extraordinare pentru copii și a declarat în mod specific că: a) dacă în hotărârea de divorț nu există prevederi referitoare la cheltuielile școlare, doar cheltuielile pentru școlile publice nu trebuie să fie convenite și trebuie suportate în proporție de 50% fiecare, în timp ce cele pentru școlile publice trebuie întotdeauna convenite; b) dacă în hotărârea de divorț nu există prevederi referitoare la cheltuielile școlare și copilul este major, nu este necesar ca acordul să fie încheiat între foștii soți, ci copilul major trebuie să ajungă la un acord cu ambii părinți.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn